Reporter: După 32 de ani v-ați întors ca să continuați un proiect care a ajuns un reper cinematografic și cultural în România. Cum ați regăsit Teleormanul și cât de greu a fost să reînodați povestea?
Stere Gulea: N-a fost chiar așa de greu. Dimpotrivă, aș spune că reîntorcându-mă după 32 de ani și întâlnind oameni care la vremea ”Moromeților “ erau mai tineri și care își amintesc de acele vremuri, felul în care m-au primit, ca pe unul de-al lor, a fost pentru mine o surpriză plăcută. Mi-au dat sentimentul că m-am întors printre oameni dintre care am plecat.
Reporter: Având în vedere cât de important a devenit primul film ”Moromeții” pentru cultura românească, pentru cinematografie, de locul pe care îl are în mentalul public, aveți emoții pentru modul în care va fi primită cea de-a doua parte?
Stere Gulea: Sigur că da, n-ai cum să nu ai, este inevitabil. Este vorba, în primul rând, de Marin Preda, de personajele lui, acum interpretate de o altă generație de actori, ceea ce face comparație cu ce s-a întâmplat în primul film, cu o echipă de actori extraordinară. Și sigur că și exigențele spectatorilor sunt mari pentru că dacă primul film a ieșit un lucru bun și te-ai apucat de al doilea, ți-ai luat răspunderea asta, trebuie să fii conștient că e o provocare și că sunt niște așteptări.
Reporter: Au fost lucrurile care v-au făcut să amânați atâția ani reluarea proiectului?
Stere Gulea: În orice caz, a fost unul dintre lucrurile care m-au făcut să amân, să ezit, să fiu nehotărât. Era și o problemă de relație cu romanul, volumul doi. Adică în sensul în care eu, după nouăzeci nu am crezut că ceea ce a ales ca destine sociale Marin Preda, vorbesc de Niculae, de devenirea lui ca activist de partid, sincer să vă spun, mie mi-a stat întotdeauna ca un nod în gât. Am înțeles că nu se putea altfel, astea erau vremurile și că a trebuit să facă un compromis ca să poată să spună despre lumea asta pe care o știa și vroia să vorbească despre ea și despre țăranul român. Am înțeles foarte bine. Dar m-am întrebat si am spus că acum se poate, nu mai există îngrădirea asta, de ce să nu facem un traseu normal, care a fost, în ultimă instanță, traseul lui Marin Preda. Eu la el mă refer, ca personaj cu Niculae, pentru că Marin Preda a spus de nenumărate ori că Niculae este el. Și atunci, în momentul acela, când m-am decis că mi-am luat răspunderea asta față de operă, atunci am pornit la treabă. Ezitările au plecat și de aici, de la faptul că aveam, totuși, un inevitabil scrupul: intervii sau nu intervii în ceea ce a făcut cel pe care îți propui să-l adaptezi, să-l ecranizezi. Asta a fost. Relația cu scriitorul Marin Preda, cu opera lui, a fost și ea o problemă pe care a trebuit s-o tranșez la un moment dat.
Reporter: V-ați întors în Teleorman într-o perioadă în care județul nu primește prea multe, să zicem, complimente. Dimpotrivă, este bombardat prin prisma unui personaj politic foarte important.
Stere Gulea: Cred că personajul de care vorbiți este, până la urmă, treaba lui. Pe mine mă interesează oamenii de aici și oamenii care i-au precedat. Politica oricum nu mai are pentru mine nici un fel de interes real. Mă simt mai bine printre oamenii de aici decât printre politicienii de la București.
Reporter: Și, până la urmă, cum sunt oamenii din Teleorman, domnule Stere Gulea?
Stere Gulea: Cred că nu sunt diferiți de ceilalți sunt niște oameni care încearcă să-și ducă și ei traiul în condiții mai mult sau mai puțin bune, niște oameni cu care am stabilit raporturi normale și umane foarte bune și foarte rapide. Suntem ca între noi, nu e nicio diferență. Eu mă simt, realmente, ca și cum întâlnesc oameni pe care îi cunosc mai demult și mă bucur să mă întâlnesc cu ei pe stradă, să ne salutăm, să mai schimbăm o vorbă și am impresia că și la ei văd aceeași atitudinne. Cât timp omul te simte că nu-l minți, că nu faci pe deșteptul, cred că-ți răspunde pe măsură.
Reporter: Cum ați lucrat cu autoritățile, cu primăria, cu consiliul județean, pentru că, până la urmă, instituțiile astea sunt conduse politic?
Stere Gulea: Domnul primar Rababoc a fost și este o surpriză extraordinară. Este un om care chiar a ajutat filmul ăsta. Multe lucruri nu se puteau face fără ajutorul lui, lucru pentru care îi mulțumesc foarte mult!
