Azi e ziua din an fără controale de la ITM. Inspectorii muncii nu desfășoară niciun control la angajatori în ziua de 11 iulie a fiecărui an, pentru că este Ziua Inspecției Muncii, iar personalul de control poate să se ducă la firme doar pentru activități de informare.
Cu ocazia zilei Inspecției Muncii, ITM Teleorman face informări referitoare la: munca nedeclarată, salariul minim brut pe țară, OUG nr.114/2018, precum și despre contractul individual de muncă, perioada de probă, durata timpului de muncă și munca suplimentară, cât și în ceea ce privește obligațiile angajatorilor pentru asigurarea unui mediu de lucru sigur și sănătos.
Munca nedeclarată lipsește persoana care o prestează de protecție socială, iar angajatorul este lipsit de posibilitatea legală de a-l responsabiliza pe lucrător pentru eventuale pagube produse de acesta. Totodată, fondurile sociale și bugetul de stat sunt păgubite prin sustragerea de la plata impozitelor și a contribuțiilor sociale.
Constituie muncă nedeclarată conform art. 15^1 din CODUL MUNCII – LEGEA NR.53/2003 Republicată :
a) primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii
b) primirea la muncă a unei persoane fără transmiterea elementelor contractului individual de muncă în registrul general de evidenţă a salariaţilor cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii;
c) primirea la muncă a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de muncă suspendat;
d) primirea la muncă a unui salariat în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial.
Salariul minim brut pe țară
Hotărârea nr.937 din 07 decembrie 2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prevede:
– începând cu data de 1 ianuarie 2019, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut la art. 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte în bani, fără a include sporuri şi alte adaosuri, la suma de 2.080 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 12,43 lei/oră.
– tot cu cu data de 1 ianuarie 2019, pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, fără a include sporuri şi alte adaosuri, se majorează de la 2.080 lei la 2.350 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333 ore în medie pe lună, reprezentând 14,044 lei/oră.”
OUG nr.114/2018 la art. 71 prevede: Prin derogare de la prevederile art. 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 1 ianuarie 2019 – 31 decembrie 2019, pentru domeniul construcţiilor, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte în bani, fără a include sporuri şi alte adaosuri, la suma de 3.000 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 17,928 lei/oră.
Contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă, se înregistrează în Registrul general de evidență a salariaților și se transmite inspectoratului teritorial de muncă cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii de către salariat, iar un exemplar al contractului se înmânează salariatului.
Perioada de probă se desfășoară după încheierea contractului individual de muncă. Pe durata executării contractului de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă. Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, raportul de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.
Durata timpului de muncă
– normă întreagă – 8 ore pe zi (timp de 5 zile) şi de 40 de ore pe săptămână;
– durata maximă – 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare;
– repausul între două zile de muncă nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive
– durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore trebuie să fie urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore;
Munca suplimentară este munca prestată cu acordul salariatului, în cursul săptămânii de lucru și se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În situația în care compensare prin ore libere plătite nu este posibilă, este obligatorie acordarea unui spor de cel puțin 75% din salariul de bază, corespunzător duratei acesteia.
Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. Repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile, caz în care este obligatorie acordarea unui spor la salariu. Orele lucrate în repausul săptămânal nu sunt considerate ore suplimentare.
Angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat,cu evidentierea orei de inceput de activitate precum și a celei de sfârșit a activității salariaților.
Obligațiile angajatorilor pentru asigurarea unui mediu de lucru sigur și sănătos
Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia sa ia măsurile necesare pentru:
– asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
– prevenirea riscurilor profesionale;
– informarea şi instruirea lucrătorilor;
– asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în munca.
Angajatorul are obligaţia sa urmărească adaptarea măsurilor prevăzute mai sus, ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
Angajatorul are obligaţia sa implementeze măsurile prevăzute pe baza următoarelor principii generale de prevenire:
– evitarea riscurilor;
– evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate
– combaterea riscurilor la sursa;
– adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;
– adaptarea la progresul tehnic;
– înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;
– dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;
– adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă fata de măsurile de protecţie individuală;
– furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca nu trebuie să comporte în nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.
