Aproape 250 de copii sunt diagnosticați cu
autism în județul Teleorman, dar, din păcate, sunt micuți care suferă de
această maladie și nici măcar nu ajung să fie diagnosticați, potrivit
doctoriței Valentina Robu, medic specialist în neurologie pediatrică la Spitalul Județean de
Urgență Alexandria.
De Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, medicul neurolog a
vorbit pe larg despre această afecțiune dar și despre miturile create în jurul
ei, într-un interviu acordat ziarului Cronica de Teleorman.
Reporter: Cum reușim să identificăm autismul la copii?
Dr. Valentina Robu: Autismul este o boală a secolului
nostru. De curând am avut un pacient care a venit cu copilul spunând că nu mai
e la fel, nu mai vorbește, nu mai interacționează, dar întrebarea a fost, până
acum a interacționat? De obicei, copilul cu autism tipic se observă de mic,
copilul cu autism nu își privește părinții în ochi. Vorbesc aici de autismul
acela tipic, pentru că s-au identificat și alte tipuri de autism, precum
autismul indus de anumite gadgeturi. În această situație, copiii mimează
autismul. Atunci când le luăm telefonul, tableta, când le închidem televizorul
și îi ducem la psihoterapie, după terapiile cognitiv-comportamentale tipice
pentru autism, își revin.
Reporter: Cum apare această boală?
Dr. Valentina Robu: Nu se știe încă felul în care apare
această boală, pentru că, de obicei, părinții nu au această afecțiune. Studiile
sunt încă împărțite, autismul încă nu are o cauză la nivel global. Se
speculează, mai ales în Statele Unite unde este extrem de studiată această
afecțiune, că ar fi o boală genetică. Clar și cuprinzător: nu se știe încă ce
cauză poate avea această boală, dar nu este provocată de ceva, nu avem o
leziune clară. De această afecțiune ne ocupăm și noi, medicii neurologi
pediatrii, și medicii psihiatri, dar nu putem spune strict că este o leziunea
în bucățica asta de creier și o tratăm, o scoatem de acolo și rezolvăm
problema. Am avut părinți care au reproșat că nu am făcut tomograf copilului să
vedem și noi ce e în creierul lui, să vedem de ce nu se dezvoltă cum trebuie.
Le-am explicat că nu am de ce să fac asemenea investigații pentru că în cazul
unui copil cu autism, ca să-i faci investigații imagistice, trebuie automat
să-l supui unei anestezii generale, deoarece un copil cu autism nu va sta în
tubul acela să-i facem noi RMN un sfert de oră. Și supui copilul unei
investigații destul de complicate pentru el, fără nici un fel de rezultat. Nu
vom vedea niciodată nimic pe imagistica cerebrală la un copil cu autism, pentru
că ei au creierul normal. Autismul este o boală psihică. Este dificil să fii
părintele unui copil cu autism. Trebuie să înțelegi mai întâi, să accepți boala
copilului tău și să încerci să-l ajuți.
Reporter: Multe persoane consideră că atunci când copilul are
întârzieri de vorbire prezintă semne că ar avea autism. Cum se face
diferențierea între elementele autiste și simplele întârzieri?
Dr. Valentina Robu: Elementele autiste sunt multe. Sunt
aceste stereotipii, copilul se joacă cu o roată, de exemplu, învârte și nu se
mai oprește, dă filele la o carte și nu se mai oprește, nu poți să îl iei de
acolo. În momentul în care încerci să îi iei cartea respectivă, el începe să
țipe, se lovește, se mutilează, nu are contact vizual. Astea sunt câteva din
semnele autismului. Copilul care are întârziere de limbaj nu prezintă niciunul
din aceste semne.
Reporter: Cât de des puneți diagnosticul de autism?
Dr. Valentina Robu: Nu este zi să nu se prezinte un
părinte îngrijorat în cabinetul de neurologie pediatrică și să spună că are
copilul autism, pentru că i-a spus vecina, i-au spus de mute ori și psihologi
neavizați. Dar trebuiesc aplicate teste clare, standardizate, pe care le aplică
psihologi specialiști, care pun diagnosticul. Diagnosticul de autism se pune pe
criterii clare.
Reporter: Există mai multe tipuri de autism?
Dr. Valentina Robu: Ca și simptomatologie, este încadrat
ca autism. Diagnosticul pe care îl punem noi este de autism tipic sau autism
atipic, autismul înalt funcțional, dar ca și pleiadă de simptome sunt destul de
multe, sunt fel și fel de copii cu autism. Unii sunt inteligenți, alții au un
atașament foarte ridicat, așa cum sunt și copiii cu Sindromul Down, chiar dacă
nu arată acest lucru. Sunt copii cu autism care au atașament foarte mare față
de persoana care-i îngrijește. Dacă o să întrebăm terapeuții care lucrează cu
ei, or să ne spună că sunt copii cu autism care dezvoltă un atașament
extraordinar de mare vis-a-vis de cel cu care lucrează, de terapeut. Sunt cei
care fac terapii ABBA, un tip de terapie pentru copilul cu autism. Aceștia
ajung, la un moment dat, la un ritm de viață aproape normal. Sunt copii cu
autism care se duc la școli normale unde sunt ajutați de cadre specializate, de
profesorii de sprijin pe care îi avem acum în școli și unde ei merg împreună cu
ceilalți copii.
Reporter: Pot să aibă o viață normală acești copii?
Dr. Valentina Robu: Există discuții și aici, ca și la
epilepsie, despre cum transferăm acești copii la perioada de adult. Dacă la
pacientul cu epilepsie pot spune categoric că tranziția către viața de adult se
poate face fără probleme, pacientul cu autism tipic este un pacient care, din
păcate, necesită o îngrijire permanentă. Aici avem o problemă când ei trec la
perioada de adult, când părinții sunt deja la o vârstă înaintată și este destul
de dificil de manageriat un asemenea caz.